Jurnal de idei

Produsele tehnologice erup, vulcanic, dintr-un furnal inepuizabil.  Izvorul mitogenetic post-industrial isca intr-un ritm trepidant surogatele de divinitati prometeice contemporane, care sunt venerate si imitate una sau doua decenii.  Operele personalitatilor care imping cu un milimetru mai departe zona noastra de confort sunt percepute, la nivel de inconstient colectiv, mai semnificative decat inventarea rotii si calatoriile lui Columb, intrucat colectivitatea oarba este sclava imediatitatii, incapabila sa mai perceapa valorile sub zodia eternitatii. Panteonul politeistic actual este evident, indiferent de religia pe care si-o declara fiecare, intrucat orice om isi camufleaza idolatriile si superstitiile sub haina onorabila a unei mari religii traditionale, pentru a-si nega, fata de sine si de altii, dreptul la o sinceritate dureroasa si la un examen de constiinta purificator. Investitia emotionala, de timp si de inteligenta si crearea de multiple person...

”Si era noapte” (Ioan, 13,30) Dupa decesul lui Dumnezeu declarat cu obida de catre Nietzsche, pamantul a ramas netocmit si gol, iar constiinta omeneasca a coborat fara sa stie inaintea vremii in care duhul biblic din primordii se preumbla pe deasupra apelor nedeslusite. Am incetat, ca civilizatie, sa il mai cunoastem pe Zeul Fiintei, acela care isi refuza orice caracteristici si contextualizare in Exod, 3,14, recomandandu-se, simplu, dar atotputernic, ca " Eu sunt ", pentru ca am devenit orbi la tot ceea ce dainuie, opaci la valorile care intemeiaza, surzi la muzica linistii depline. Nu am mai fost in stare sa vedem, sa auzim, sa dorim decat ceea ce se autodefineste, strident, pe axa orizontala a devenirii, ca " Eu fac ". Am parasit abruptul vertical al Fiintei si am vazut ca, in ordinea liniara a devenirii lucrurile care se fac, nu pot, prin ele insele, sa implineasca, atata vreme cat urmeaza tiparul celor ce se infaptuiesc doar intru taramul faptuirii. ...